Mihail si Gavril cu tort de mere

Sambata trecuta am facut-o lata! Am sarbatorit cu matusa-mea Mihaela (Angelica) o gramada. Fiecare Mihail si Gavril si 31 ianuarie (ziua ei) au o anume traditie la noi in familie. Tortul de mere!
Parca anul asta a fost mai bun ca niciodata. Eu am fost mai norocoasa si am apucat doua felii din minunatie, altii, bietii de ei, au trebuit sa se multumeasca cu o felie. Si eu am luat si la pachet! :)
O alta supriza a serii a fost perechea de ADIDASI ADIDAS primita "cado"!De indata ca au fost incaltati aceastia au devenit vedetele serii. S-au tras in "pozne" mai ceva ca o vedeta de la Bollywood. A urmat prima plimbare a adidasilor care a avut loc de pe la 11 noaptea pana pe la 1. S-au luat cainii de noi, au baut Red Bull posta, s-a fumat trabuc insa in tot acest timp adidasii au fost mereu in prima plan. Cand ne-am intors acasa parca nu se indura sa-i dea jos. Doar nu era sa doarma incaltata cu ei? Nu se cade dom'le....

Pupicele!:*

P.S Ingerasul din imagine este Karina care se infrupta din tortul de mere.Te pup si te imbratisez si de abia astept sa mergem la gagii.
P.P.S Am uitat sa precizez momentele in care am fost instructor de dans pentru matusa-mea
P.P.P.S Si bineinteles sa nu uitam maimutarelile din fata camerei web cu dedicatie pentru Oana si Laur
P.P.P.P.S "O shaorma cu de toate!"(DLL :P)

Inventar

Dupa ziua mea eram datoare cu un inventar. Multumesc prietenilor mei care au avut grija ca dorintele mele sa se indeplineasca. Iata-l:
- 3 perechi de cercei una mai frumoasa ca cealalta
- 3 breloace (sau brelocuri :)) toate sunt puse la cheile de la masina si viata mea s-a imbunatatit radical de cand le am.
- o lampa cu lava la care am stat si m-am uitat ca la o minunatie vreo 2 ore intr-o zi
- 3 carti origami, deja am terminat una :D
- o broasca testoasa care imi strica somnul de frumusete cand mi-e lumea mai draga
- un hipopotam dulce
- o geanta mega super incapatoare
- un album foto (de la o sleahta de baieti, baietii stiu sa faca daruri contrar parerilor fetelor)
- un set de lotiuni de corp
- BILETUL la Ace of Base la care ma uit in fiecare zi si numar zilele pana la concert (multumesc tatalui meu Enrique pentru ca s-a gandit in sfarsit la mine)
- un tricou hippie
- si multe dar multe flori
Va multumesc.Va iubesc!
MS

Topul celor mai mari dezamagiri

Cred ca nu exista om pe lumea asta care sa nu aibe regrete si dezamagiri. Eu vreau sa cred despre mine ca am fost ferita de marile dezamagiri si ca am facut alegerile corecte pana acum. Probabil ca mai este inca timp. Dar sa o luam stiintific...
Conform DEX :
REGRET: părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei fiinţe, de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte nesocotite.
DEZAMAGIRE: faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepţie
Nu toata lumea percepe cele doua cuvinte ca fiind diferite din punct de vedere al sensului. Ele sunt asimilate ca sinonime. De fapt probabil ca nu sunt doua notiuni paralele si ca la un moment dat ele se confunda. Insa independent de acest lucru, regretul sau dezamagirea a invadat temeinic si iremediabil viata tuturor. Cine spune ca nu are regrete sau ca nu a fost dezamagit niciodata de nimeni si de nimic, minte sau se amageste singur. Modul nostru de viata si felul in care ne raportam la ceilalti nu ne mai permit sa ne protejam de asa ceva. Nu pot sa ierarhizez dezamagirile si regretele foarte riguros, asa ca ordinea este pur intamplatoare. Cred ca atunci cand iti dai seama si recunosti ca ai regrete ai scapat de povara lor, drept care vreau sa le multumesc persoanelor care mi-au raspuns la intrebarea "Care este cel mai mare regret al tau?".
-am observat ca cea mai des intalnita dezamagire este dezamagirea din dragoste(orice tip de dragoste). Probabil ca intr-un fel e logic sa se intample asa din moment ce tot timpul cautam dragoste si avem nevoie de ea ca sa fim "ful opşăn". O despartire inainte de vreme, pierderea unei persoane dragi, o despartire fara motiv, sau pur si simplu o alegere proasta. Si se pare ca este un regret fara leac. Timpul il mai rezolva din cand in cand.
- se mai intampla uneori sa nu ne dam seama de sansele care ni se ofera si sa "pierdem trenul". Optimistii spun ca vine altul dar, din pacate, nu vine altul la fel. Verdictul, si in cazul acesta, este nefavorabil pentru ca nici de data aceasta nu exista un leac. Te obisnuiesti cu ideea si o iei mereu de la inceput.
- cel mai adesea esti dezamagit de persoanele din jurul tau pentru ca este mai usor sa ii judeci pe ceilalti decat sa te judeci pe tine. Ii raportezi pe ei la tine in loc sa te raportezi tu la restul lumii. De aici se naste deazmagirea. Insa viitorul suna un pic mai bine pentru ca iti poti schimba atitudinea si astfel poti evita sa ai parte de astfel de cazuri nefericite.
- si apoi vin dezamagirile "micute": ca ai lovit masina, ca ti-ai pierdut portofelul preferat, ca nu ai luat carnetul din prima, ca nu ai prins reducerile de vara, ca ai cheltuit toti banii de buzunar intr-o singura seara, ca nu ai prins loc in camin (oare asta intra la mari dezamagiri?:D), ca ti-au pierdut lucrarea de la examen, ca mai ca era sa fii exmatriculat si nu din vina ta, ca nu ti-a dat atentie tipa aia draguta din anul I...Va las pe voi sa completati lista pentru ca pe mine deja ma podideste plansul..:):P

P.S Probabil titlul acestui post suna foarte emo. Nu e un post emo! Dezamagirile fac parte din viata de zi cu zi si ne confruntam cu ele foarte des.
P.P.S (PIPIES) =))))
P.P.P.S (PIPIPIES) Dezamagirea mea cea mai mare este ca nu am timp!
Unde-s baieti frumosi hop si Mircea Solcanu!
MS

Vine vine ziua mea....

Uite cum ajungi la 20 de ani...Va spun eu repede si sigur. Deja privesc cu nostalgie si cu invidie elevii de liceu pe care ii vad pe strada cu ghiozdanele in spate. Eu cu mapa sau nici macar cu aia. Dar sa zicem ca m-am maturizat cat de cat (in momentele in care nu sunt cu Oana dau dovada de foarte multa maturitate :)) ) si am anumite privilegii pe care nu le-as fi avut daca inca jucam rentz pe mesele de ping-pong din curtea liceului.
Dar stau si ma gandesc daca merita sa pierzi atat de multe momente frumoase pentru falsa independenta de la 20 de ani...Trist, pentru ca imi dau seama ca, atunci cand schimbi prefixul, de fiecare data pierzi ceva si castigi ceva in schimb, de infinite ori mai mic insa.
Colega mea de facultate a venit cu o idee foarte buna. De ziua ei a postat pe blog o lista de cadouri pe care si-ar dori sa le primeasca de la apropiati. O chestie foarte buna pentru ca astfel prietenii si parintii scapa de alergatura si de intrebarea ciudata "Ce vrei sa-ti iau de ziua ta?" si eu voi fi bucuroasa ca am primit ce mi-am dorit. Asa ca iata lista mea pentru umila varsta de 20 de ani:

• Un laptop Hp ca al lui Laur (prietenul Oanei ptr necunascatori)
• O carte Origami in romana
• Un portofel incapator pentru ca cel vechi s-a rupt
• Un breloc pentru cheile de la masina pentru ca niciodata nu le gasesc in geanta :D
• Light Blue parfum de la D&G (sticla mica 50ml)
• O geanta mai incapatoare, de preferinta neagra ca sa poata fi asortata la orice
• Un hipopotam de plus
• Un tatuaj de masina dragut care sa ma reprezinte si sa o reprezinte si pe Toyo, normal
• O pereche de cercei lungi din argint
• O lampa cu lava :D
• Un joc de Twister pentru ca l am pierdut
  
• Doua bilete (al meu + cel al celui care mi l daruieste) la concertul Ace of Base din noiembrie

Cam atat deocamdata :P daca imi mai aduc aminte ceva voi mai dedica inca un post aniversarii mele.
P.S Spuneti nu drogurilor!:)
P.P.S As vrea ca la ziua mea sa ajunga o anume persoana care mi a promis ca vine si la majorat si nu a mai ajuns...:*
P.P.P.S Lista este pur orientativa
P.P.P.P.S "Unde's baieti frumosi hop si Mircea Solcanu" :))
P.P.P.P.P.S Mai voiam si o broscutza testoasa dar se pare ca cineva s-a ocupat deja de asta(:* Betzisor)

MS

Caldura mare coane Fanica!

Sesiunea s-a terminat dar caldura de abia acum incepe...Cand e vara vrei sa fie iarna si cand e iarna vrei sa fie vara! Pana la urma cum e mai bine? Daca ar fi dupa mine as face o vara permanenta :D si as sta numai la mare. Apropo de mare...Marea noastra a devenit o mare dezamagire. Nu mai e ca acum 3-4 ani. Totul era animat si colorat, mirosea a hamsii in toate statiunile si mergeai in bazar si te dadeai in toate tiribombele. Sau poate ca toate aceste lucruri nu s-au schimbat. Poate doar eu am crescut si nu le mai percep asa cum le percepeam acum cativa ani. Unde s-au dus anii mei????:)) AMR 2 luni si schimb prefixul. Deprimant stiu dar timpul trece. Dar cum ar spune cineva intelept: fiecare varsta are frumusetea ei. Oare???
Ce gasesti frumos in sesiune, in Bac, in examene de licenta? Este multe chestii frumoase cum ar conchide domnu' Vanghelie care este.
Deci ce ramane de facut? Gandim pozitiv, ne gandim ca afara e gerul Bobotezei si trecem noi si peste asta. Nu ne doboara pe noi o caldura mare....Ingerii cu voi!

Pentru tine jalnica facultate!

Acest post este dedicat jalnicei mele facultati...
1 octombrie 2007- Eram atat de entuziasmata ca am intrat la facultatea asta, tinand cont de cat de greu se intra de obicei aici. Asteptam cu nerabdare sa incep sa invat despre lucrurile care ma pasionau.
28 mai 2008- Dezamagirea mea creste pe zi ce trece si in fiecare clipa mi se demonstreaza cu orice pret cat de jalnica este facultatea.
Plecand de la sictirul secretarelor, apoi lipsa de organizare-noi nici pana acum doua zile nu stiam datele exacte ale examenelor, ce sa mai spun de bibliografii, vise!- si nu in ultimul rand modul de notare al profesorilor. Nu toti profesorii au probleme de genul asta. Nu as vrea sa generalizez insa dezamagirea e atat de mare incat tind sa-i consider pe toti la fel.
Eu nu am mai auzit la nici o facultate sa se dea notele finale la seminar cu o zi inaintea examenului de an si mai ales sa nu fie motivate fiecare in parte. Mie nu mi s-a spus ce am gresit..Vreau sa stiu de ce am avut o nota atat de mica cand am adus toate temele la termen si am avut prezente la seminar. Si mai ales cum de colegi de-ai mei care au adus toate temele la sfarsit au ajuns sa aibe note mai mari decat mine...? Sunt lucruri pe care nu reusesc sa le inteleg si cred ca nu le voi putea inteleg niciodata.
Insa in naivitatea mea am intrebat "Ce s-a intamplat cu nota mea?" (am crezut ca profesorul nu a primit toate temele mele). Raspunsul a venit promt: "Ai toate temele.Asta e nota ta!Bafta!"... Nici acum nu stiu ce am gresit... Si partea proasta e ca nici nu voi afla vreodata. Si se spune ca la scoala mergi ca sa inveti! Sa inveti ce?
Ni se promitea la inceput marea cu sarea si se bateau in piept ca sunt cea mai buna facultate de profil! Buni la ce? Parerea unanima a colegilor mei este ca, ce invatam in facultate nu ne ajuta nici in proportie de 20% la locul de munca. Sau te pomenesti ca la interviu incepem sa-i povestim angajatorului despre marele Bertrand...?
Acum am trecut de primul examen, mai raman 3.Ce este de facut?Cum ma pot feri de situatii de acest gen? Sunt constienta ca ma voi lovi de nedreptati si mai mari insa acum asta e problema mea...Stiu foarte bine ca nu sunt o studenta sclipitoare si sincer nici nu mi-as dori sa fiu insa cred ca fiecare dintre studentii din aceasta facultate meritam sanse egale...

Angels on my shoulders...

umoasa
Multumesc....
MAMI pentru ca esti cea mai buna mama din lume, pentru ca ai grija de mine si imi alungi orice urma de tristete, pentru ca m ai invatat sa ii iubesc pe cei din jur mai multe decat ma iubesc pe mine, pentru ca mi ai aratat ce inseamna devotamentul, pentru ca faci cele mai bune prajituri, pentru ca dansezi cu mine prin casa, pentru ca esti si vei ramane ingerul meu pazitor.
TATA pentru ca imi oferi increderea si siguranta de care am nevoie, pentru ca razi de mine atat de des, pentru ca m ai invatat ce inseamna onestitatea, pentru ca m ai invatat sa merg cu bicicleta si sa schiez, pentru ca ma certi si pentru ca imi indeplinesti cele mai ascunse dorinte (unele dintre ele nici macar eu nu le cunosteam).
STEFAN pentru ca imi scrii scrisoarea catre Mos Craciun in fiecare an, pentru ca ai grija de silueta mea si mananci singur dulciurile, pentru ca ma bati de mi sar capacele la Mario, pentru ca plangi cu mine cand sunt suparata, pentru ca mi ai spart parola de messenger, pentru ca nu speli niciodata vasele dupa ce mananci, pentru ca te joci cu mine "Nu te supara, frate!".
Unui anume baiat pentru ca a dat peste mine, pentru ca si el rade de mine (sau cu mine), pentru ca atunci cand spun "vreau" imi da ceea ce cer, pentru ca e un pic mai inalt decat mine, pentru ca danseaza demetial si e visator ca mine...pentru ca:*

Trei ore

Declar de la inceput ca acest post este destinat frustrarilor, nervilor si sacaielilor acumulate in traficul din mirifica noastra capitala!!
Ce mai inseamna 3 ore in Bucuresti?Va spun eu:NIMIC. TIMP PIERDUT!!!
Scapi de la facultate. Obosit, vai de steaua ta, te visezi deja acasa mancand ceva bun sau dormind.Te indrepti nerabdator/oare catre statia de autobuz. Da da da, vezi sa nu vina! Inlemnesti acolo pentru vreo 25 de min dupa care se sinchiseste si autobuzul sa apara. Normal ca e FULL!
Te lupti din rasputeri sa incapi si tu chiar daca te striveste usa...Nu e cald afara dar pe tine curg Volga Dunarea si Rinul la un loc. Incerci sa ii ignori pe toti indivizii care intra in asa zisa zona intima(conform teoriei proximitatii) si dai muzica tare in casti ca sa nu mai auzi claxoanele nervoase de afara. Astepti cu nerabdare umatoarea statie cand speri ca autobuzul se va mai goli. Dar din contra, in fata ochilor ti se demonstreaza ca inca se mai pot urca o gramada de calatori. Si ajungi sa nu mai stii ce este al tau si ce este al celui de langa tine. O ora, doua ore..De abia ai ajuns la Victoriei. Parca deja simti mirosul de acasa. Inca o ora.. Bateria de la iPod s a dus de mult. Intri in panica. Coloana inainteaza 5 metri sta 10 minute. Arcul de Triumf si acasa.
Ajungi plin de nervi fara chef de nimic. Parca nici foame nu iti mai este. Deschizi computerul si intri pe mess. Asa iti pierzi timpul pana la 12 noaptea cand te duci la somn si esti constient ca a doua zi o vei lua de la capat. Nici lectura unei carti nu te mai poate scoate din incordarea in care te ai aflat toata ziua. O pui de o parte si adormi cu greu gandindu te cum te abandonezi in fiecare zi cate putin.
Dar nu esti singurul nu i asa?

Fast forward...:(

Timpul fuge de mine. Si cred ca nu sunt singura care are senzatia asta. Desi plec din timp de acasa pentru cursuri(timp calculat de-a lungul anilor de cand fac naveta Baneasa-centru) intarzii minim zece minute, apoi cand ma intorc de la scoala constat ca desi eu am terminat la doua orele am deschis usa casei abia la ora 4 jumatate.
Am luat in sfarsit carnetul de sofer...Mare bucurie in familie.Si eu sunt mandra de mine pentru ca l am luat din prima si fara nici un "ajutor". La scris nici acum nu mi am dat seama ce am gresit, insa la traseu.....Ei aici este o alta poveste. Dupa ce am fost pusa sa fac toate manevrele posibile si imposibile era culmea sa nu mi dea carnetul!In sfarsit important este ca l am luat.
Ieri am fost la Udriste unde, spre mirarea mea, nu am stat la cozi si nici nu am asteptat mult sa fac poza. Azi ma duc sa il iau dupa ora 5. Acum fetelor stati si asteptati sa mi vina mie masina..in AUGUST!!!!!!!!!Ca nu am unde sa o parchez in fata blocului....:(
M am certat cu mama. Sunt multe motive pentru care te certi cu o persoana si imi dau seama ca majoritatea sunt stupide. De ce nu a ajuns la timp la intalnire, de ce nu ti-a trimis nu stiu ce pe mail, de ce nu te-a trecut pe lista de prezenta la curs, de ce a copiat de la tine la lucrare, de ce ai postat pe blog un articol si dupa un timp l-ai scos, de ce faci altceva in timp ce vorbesti cu mine pe mess, de ce ti-a ascuns mama cablul de alimentare de la computer(ca sa nu mai pierzit atata timp pe mess de aia!!), de ce te pune mereu numai pe tine sa speli vasele si pe fratele tau mai mic il lasa sa faca ce vrea("Aveti-va ca fratii!" se aude tata din sufragerie)....Si lista poate continua insa mi ar trebui vreo saptamana ca sa epuizez toate motivele pentru care nu reusim sa ne intelegem unii cu altii.Si timpul trece, noi ramanem suparati unii pe ceilalti, nu ne mai vorbim cu zilele. Pierdem multe si nici macar nu ne dam seama.

1 martie ..o legenda?

Ce a mai ramas din prima zi a primaverii? Mai nimic. De fapt in urma acestei zile, care ar fi trebuit sa fie inca un prilej de bucurie, am ramas cu un singur fir de martisor legat de mana, si atat. Nu as fi vrut sa primesc zeci de martisoare ca in liceu, cand mandria cea mai mare era sa ai cat mai multe, (desi ele tot intr-o punga prafuita intr-o debara ajungeau) dar as fi vrut macar sa am pe cineva cu o fata prietenoasa alaturi, un fel de primavara doar a mea.

Si cu toate astea sambata a fost, totusi, o zi speciala.In care, desi am descoperit ca am "imbatranit", deasemenea am putut sa ma zbantui prin Regie alaturi de o veche si draga prietena din generala si de o colega de facultate(sa stii ca nu am uitat de tine si nici nu esti cu nimic mai prejos decat mine sau mai mucioasa ) . Am obosit repede si am fugit acasa:D
Acum ma gandesc ca vine 8 martie. Ziua memei, cand ma voi confrunta din nou cu aceeasi intrebare din fiecare an: "Care este cel mai potrivit cadou pentru mama?". Imi poate raspunde cineva? Anyone? Astept sugestii...

Multumesc prieteni bloggeri :*

nu vreau sa schimb nimic...

Cu ceea ce scriu aici nu vreau sa schimb nimic...Fac asta doar pentru mine si pentru libertatea mea.Lucrurile pe care le voi scrie aici probabil ca nu vor fi importante pentru nimeni dar atat timp cat pentru mine acest blog va avea un sens voi continua sa postez...
Vreau sa multumesc fanilor pentru sustinere:P:) Se stiu ei care...:*

De ce avem nevoie pentru a fi fericiti??

Cred ca pana acum mi am pus intrebarea asta de zeci de ori insa de fiecare date am avut alt raspuns.. Ceea ce m a facut sa cred ca niciodata nu vom putea fi fericiti.. si asta m a intristat pentru ca eu traiam cu impresia ca sunt fericita. Dar iata ca a fi fericit nu este atat de usor.

Cum sa fii fericit cand te culci seara si te intrebi ce ai realizat in ziua care tocmai a trecut... raspunsul e simplu:NIMIC. Te ai trezit te ai dus la serviciu sau la scoala, ai mancat, ai baut, te ai intors acasa, ai mancat din nou, eventual ai deschis un pic televizorul ca sa mentii legatura cu restul lumii si atat. Dar pentru tine ce ai facut in acea zi? NIMIC. Motivul? Nu mai ai timp! De ce lipsa de timp trebuie sa ne afecteze fericirea? Pentru ca noi permitem acest lucru.

Am auzit diferite pareri: unii spun ca din cauza numeroselor responsabilitati pe care le avem in spate uitam de propria persoana sau ca din cauza noilor tehnologii nu mai avem timp pentru noi, altii din contra afirma ca timp este, numai ca omul a uitat cum sa l foloseasca in favoarea lui. Ziua tot 24 de ore are ca si acum 500 de ani, doar contextul este modificat. Insa si acest context s a modificat tot din dorinta noastra de a ne face viata mai usoara. Asa au aparut telefonul mobil, televizorul, computerul si odata cu ele au aparut problemele, stresul si acest dezechilibru pe care il resimtim cu totii astazi.

Pacat ca nu toti reusesc sa si dea seama de acest lucru si sa se opreasca pentru cateva minute si sa se gandeasca ce ar trebui sa faca pentru a opri evolutia acestei stari. Eu una am gasit solutia optima pentru mine. Am inceput sa fac tot mai adesea lucruri care imi plac (mers la film, plimbari prin parc), sa ma bucur de fiecare intamplare placuta din viata mea, sa mi tin cat mai aproape prietenii si familia. Desi suna a cliseu, cine a zis o avea dreptate, solutia o detinem fiecare dintre noi. We have to enjoy life!! Avem nevoie de foarte putine lucruri pentru a fi fericiti dar le ocolim pentru ca le consideram neimportante... Pacat ca ne dam seama de importanta lor cand deja nu ne mai putem bucura de ele....
Vrem casa, masina doua daca se poate, motor, o sotie/sot si doi copii frumosi, piscina, placa de snow, aparat foto semipro, sosete multe sosete, dihor, porc de guineea, vreme buna la munte/mare, somn muuuult somn, timp.
Deci...E soare afara am scapat de iarna, bucurati va! Am scapat de sesiune (chiar daca mai avem restante nu se moare din atata lucru) bucurati va!

Si astea sunt doua motive neimportante....:)