Nu credeam ca va dur(e)a atat...

Am vrut să renunţ la acest loc numai al meu de mai multe ori... Chiar şi acum când scriu un cuvânt pe oră îmi vine să renunţ. Nu am avut nicio motivaţie până acum să scriu. Nici acum nu am un motiv important, este însă un motiv destul de puternic cât să mă îndemne să scriu mai departe.
Am senzaţia că am pierdut flerul şi coerenţa undeva între restanţa la Sociologia Jurnaliştilor şi examenul de licenţă.
A fost un an (de şcoală) greu dar am supravieţuit. Ce mă aşteaptă de acum încolo, habar nu am!! Cert este că am încheiat un alt capitol din viaţa mea şi aş fi vrut să fiu mai entuziasmată de acest lucru dar nu reuşesc. Sunt adult, e clar!
Ca la orice final e cazul să trag linie şi să văd ce am pierdut şi ce am câştigat după acest an.
- am câştigat o nouă prietenă ( un Chandler pentru Joey, o prietenă de suferinţă când aveam restanţă la SJ, cea cu care cânt Ale Ale Jandro şi care îmi inţelege Bieber fever-ul)
- am pierdut o prietenă (şi nu ştiu să spun de ce, cred că pur şi simplu am fost înlocuită)
- am câştigat un loc la un master în UK
- am luat licenţa
- mi-am dat seama că, oricât de mult mi-ar plăcea să rămân în România şi să fac ceva pentru a schimba ceva aici, îmi va fi mult mai bine în Anglia
Doar atât a meritat să-mi aduc aminte... Restul nu mai contează. Aştept ceva mai bun...
Pupicei :*
MS

P.S: Ascult Travie McCoy-Billionaire şi aştept un telefon care simt că nu va veni niciodată...