marți, 1 mai 2012

La mare la soare..dar nu acum


Valurile înspumate ale Mării Negre muşcă din ţărmul fin ca dintr-un fursec delicat, dimineaţa, lângă o cafea. Hoteluri elegante îşi dezvelesc siluetele suple în soarele amiezii. De sus, de la birourile cocoţate la etaje de două cifre, hotelierii îşi freacă mâinile mulţumiţi: jos, plajele sunt pline, vesel colorate şi puse pe cheltuială. Pe lângă sutele de mii de români aflaţi în concediu, sunt turişti din toată lumea.
La Neptun-Olimp sezonul nu se termină niciodată, pentru că aici banii circulă neîncetat, la roţile norocului şi pe mesele verzi de joc, pentru că aici se află prolificele cazinouri, care formează Las Vegasul românesc.
Iarna, la munte, schiuri desenează cristiane pe zecile de kilometri de pârtie. Staţiunile balneare arată precum Karlovy Vary. Peste tot sunt hoteluri, de toate felurile şi stelele, şi la fiecare pas ai ceva de văzut.
Turismul îi aduce României un aport de 10% din PIB. Asta pentru că privatizarea a mers repede, investiţiile n-au încetat niciodată si autorităţile au colaborat eficient cu mediul privat şi cu celelalte ministere.

Realitatea arată cu totul altfel

Acesta ar fi trebuit să fie tabloul care să descrie România ca destinaţie turistică după 20 de ani de capitalism. Însă ţara noastră arată total diferit, atât de diferit încât fragmentul de mai sus pare desprins dintr-o scriere SF.
În momentul de faţă, nu avem nici măcar Autostrada Soarelui terminată, pe Litoral investiţiile au fost mult prea puţine, promovarea României în afară este aproape inexistentă, staţiunile balneare sunt în paragină, iar cât priveşte muntele suntem departe de a fi o destinaţie consacrată de schi. Turiştii străini sunt din ce in ce mai puţini, iar majoritatea romanilor prefera sa plece in strainatate in vacanta.(sursa: Capital)
In conditiile in care dificultatile economice si-au pus amprenta pe bugetele dedicate concediului, 52% dintre romani au ales sa-si petreaca vacant in Romania, arata un studiu realizat de 360insights. Studiul a fost realizat pe un esantion de 800 de persoane, cu varste cuprinse intre 16 si 64 ani din mediul urban.
Desi serviciile sunt scumpe iar calitatea lasa uneori de dorit, majoritatea romanilor isi petrec concediul in Romania."Sunt intr-adevar turisti multi anul acesta pe litoralul romanesc. Pentru prima oara, dupa trei-patru ani, vedem o crestere a interesului pentru marea noastra" spune Ondina Dobriban, Director Programe al agentiei de turism Paralela 45.
Cei care au reusit sa agoniseasca bani aleg sa-si petreaca vacantele peste hotare. Conform oficialilor Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, la ora actuală, primele două destinaţii turistice preferate de români pentru vacanţa de vară sunt Bulgaria şi Grecia.
Astfel, Grecia se afla pe primul loc in topul tarilor preferate de romani ca destinatie de vacanta (19%), fiind urmata in clasament de Bulgaria - destinatia de concediu preferata de 18% dintre cei intervievati.

Acum 22 de ani..

Turistul român avea, înainte de ‘89, acelaşi apetit pentru distracţie pe litoralul autohton ca şi acum. Deşi erau mai puţine mijloace de agrement şi mai puţine „libertăţi”, vocile hotelierilor care au prins vremurile acelea susţin la unison că românul ştia să se distreze mai bine în comunism şi că atunci aprecia mai mult vacanţa.
Înainte de Revoluţie, oamenii apreciau mai mult decât acum concediul. Vacanţa era vacanţă, şi toată lumea îşi lăsa grijile acasă. Puţini erau aceia care aveau maşini, astfel că trenul era principala conexiune cu marea. Iar cei care veneau cu maşina, din colţurile cele mai îndepărtate ale ţării, făceau adevărate „road-tripuri” până pe litoral. Tot pe litoral. românii aveau şanse să prindă, la restaurantele hotelurilor, delicatese rare în magazinele din oraşe: Pepsi, salam de Sibiu, fripturi...
Biletele se achiziţionau din timp. Se vindeau exclusiv sejururi, nu se punea problema turismului de weekend sau a celui spontan, pentru că, atât în sezon, cât şi în extrasezon, hotelurile erau pline. Biletele se luau în special prin sindicat, iar dacă nu le achiziţionai din timp, şansele să mai prinzi locuri libere, chiar şi în extrasezon, se apropiau de zero.
În '77, preţul unei camere duble cu duş la categoria lux era de 52 de lei pe zi, iar cu baie - 57 de lei. La categoria a 3-a, tarifele erau mai accesibile: 23 de lei o cameră dublă cu baia la comun, iar camera cu baie era 28 de lei. Alocaţia de alimente era de 18 lei pe zi. Salariul mediu la vremea aceea era în jur de 1.800 de lei, de unde se poate trage concluzia că majoritatea românilor îşi puteau permite un sejur la mare. Potrivit decretului 247/77, staţiunile Mamaia, Eforie Nord şi Eforie Sud erau considerate de categoria 1, în timp ce Costineştiul, oaza distracţiei de pe litoral pentru tineret, era trecută la categoria 2. Neptun-Olimp nu era clasificată.

Anii ’60-’70, anii de glorie ai litoralului

„Tineretul din ziua de azi” ar putea spune că nu era mai nimic de făcut la mare în vremurile acelea, comparând cu ce au ei acum la dispoziţie, însă cei care le-au apucat i-ar contrazice.
În anii ’60-’70, România avea un litoral de invidiat, care rivaliza cu cele mai importante destinaţii de acest gen din Europa şi chiar din lume, mai ales că Grecia, Spania sau alte locuri notorii în prezent nu existau pe harta vacanţelor la malul mării, ci s-au dezvoltat mai apoi.
Infrastructura de la mare era foarte dezvoltată, iar ca agrement şi diverisment litoralul era foarte bine pus la punct. „Mergeai în staţiune, unde aveai de la sporturi nautice (wind surf, hidrobiciclete), terenuri de minigolf, săli de bowling, care erau foarte bine dotate, până la o mulţime de restaurante cu programe artisice. Aveai cluburile de noapte, marile spectacole de varietăţi, cu reprezentanţii în toate staţiunile, nişte adevărate megaspectacole”, povesteşte Tinu Sebeşanu, actualmente CEO Trend Hospitality.

Valuta, un lux şi un bilet spre închisoare

În schimb, spre sfârşitul anilor ’80, măreţia litoralul a rămas doar o amintire frumoasă, pentru că nu s-a mai făcut nimic, iar cetele de turişti străini care luau cu asalt malul românesc al Mării Negre s-au mai împuţinat. Chiar dacă nu aveau bungee jumping sau skijet-uri, turiştii români mai aventuroşi puteau încerca senzaţii cu adrenalină de tipul deţinerii valutei. Pe vremea lui Ceauşescu, dacă aveai asupra ta monede străine, mărcile germane şi dolarii fiind „euroii” de azi, riscai închisoarea.
Chiar şi-aşa, oamenii făceau rost de valută şi unii mai riscau să ţină în buzunare monedele distracţiilor rafinate. Mai schimbau pe plajă de la străinii de pe cearşafurile vecine. Pe lângă români, în Mamaia, Neptun, Olimp şi la Eforie era plin de străini: suedezi, nemţi sau polonezi. Pe vremea comunismului, România avea contracte încheiate cu marii turoperatori europeni: Neckermann din Germania şi chiar ClubMed - care a administrat o vreme Hotelul Internaţional din Mamaia - actualul Rex.

Localurile se închideau la 22:00

Distracţia pe litoral a început să fie ţinută mai din scurt, mai ales că, după ‘80, Ceauşescu a decis ca localurile să-şi tragă obloanele la 22:00. Tinu Sebeşanu susţine însă că acest lucru nu a schimbat mare lucru pentru că „distracţia a devenit mai intensă, adică se întâmpla acelaşi lucru, dar într-un timp mult mai scurt”.
 „Erau foarte multe opţiuni de baruri şi discoteci, unde intrarea era pe valută - între 2 şi 5 mărci germane. Cele mai căutate erau Melody Bar din Mamaia, Bar Paradis din Jupiter, Crush, Scandinavia din Mamaia”, ne-a povestit omul de afaceri Dumitru Martin, care deţine agenţia de turism Mistral Voyages din Constanţa.
Accesul era restricţionat pentru români la discotecile pe valută. Existau şi cluburi disco pentru români, accesibile la preţuri, unde se asculta muzică americană sau italiană.

Costineştiul, Mecca tinerilor

Tinerii alegeau cu predilecţie Costineştiul în vacanţa mare. Era cea mai efervescentă staţiune, mai ales că aici nu prea se aplica regula dictatorilor şi erau localuri deschise toată noaptea. Oricum, distracţia se muta pe plajă sau în celebrele căsuţe.
Mai mult, toate „vedetele” vremii se mutau odată cu vara pe litoral. Erau spectacole de revistă, de cabaret, iar la restaurante erau formaţii care cântau live seară de seară, cinematografe în aer liber, iar la localurile bune trebuia să aştepţi să găseşti o masă liberă, a mai declarat Dumitru Martin.

Marea Neagră îneca amarul

De la 19:00 începeau teatrele, spectacolele, restaurantele cu programe artistice - toate aveau formaţii. Iar la cele cu tradiţie, precum Calul Bălan, erau spectacole în toată regula, care făceau deliciul străinilor, şi chiar spectacole de calitate, cu instrumentişti români buni, cu dansuri”, îşi aminteşte Tinu Sebeşeanu.
Pentru turiştii români, litoralul era ca o instituţie din punctul de vedere al divertismentului, era o modalitate sigură de distracţie. Nu simţeau lipsurile de pe litoral şi nu numărau stelele hotelurilor pentru că nici nu aveau termen de comparaţie şi atmosfera era frumoasă pentru că toata lumea vroia să profite la maximum de zilele libere, de vremea frumoasă, de apa mării şi de toate distracţiile pe care le oferea litoralul.
Regimul lui Ceauşescu a avut un impact semnificativ asupra turismului, mai ales că a restricţionat legătura dintre România şi ţările occidentale. Turismul în România a înregistrat o scădere drastică în perioada anilor 1980, atunci când Ceauşescu decide să plătească datoriile externe ale ţării mult mai devreme decât era prevăzut, fapt care a condus la o austeritate severă pentru cetăţenii românii, precum şi la o scădere a standardului de viaţă.
Prin urmare, standardele serviciilor turistice au scazut sub limitele standardelor occidentale, mâncarea distribuită în restaurante şi hoteluri era în cantitate mică, infrastructura şi transportul – de o calitate inferioară. Astfel România devine o destinaţie deloc atractivă pentru turiştii din Occident.



miercuri, 18 aprilie 2012

Cand eram in anii 2000...

Recent am participat la emisiunea unui coleg de la Scoala de Televiziune cu tema muzica anilor 2000. Desi nu ma asteptam, in momentul in care s-au rulat cateva clipuri din perioada respectiva m-au napadit amintirile si nostalgia. Asa ca mi-am facut propriul top 5 melodii preferate ale anilor '90 si 2000. A fost destul de greu tinand cont ca avem de unde alege. Traiasca Atomic si Youtube!

Lumea evoluează și împreună cu ea muzica și gusturile oamenilor. Cu toate acestea în anii 2000 toată lumea asculta cam aceleași melodii. Formații precum Andre, N&D sau 3SE au rămas în istoria muzicii românești și chiar și acum, în 2012, trezesc nostalgii și amintiri legate de acele vremuri.


Nu exista post de radio sau canal tv care să nu le difuzeze melodia în vara anului 2001. Inspirați de caniculă și vestimentațiile sumare ale fetelor din București cei de la Body&Soul au făcut ravagii în rândul fanelor cu piesa Super Femei. Chiar dacă au mai încercat între timp să se relanseze cei de la Body&Soul rămân în mintea noastră cu versurile: Pe stradă fustițe scurte și bluzițe transparente...pe locul 5.
Primii rebeli ai muzicii românești au fost cei din trupa Geni us. Ei au fost cei care au reușit să cânte despre viața tinerilor și problemele cu care aceștia se confruntă. Fie că era vorba despre școală, absențe, iubiri neînțelese, prietenii din spatele blocului sau cum să fugi de acasă la mare, Oana, Cezar și Ovidiu au reușit să arate că a fi tânăr e mult mai complicat decât pare. Pe locul 4 propun Macho Man.


Pe locul 3 se află melodia pe care mulți dintre noi am plâns de dorul cuiva; Vino la mine este una dintre cele mai cunoscute piese a celor de la N&D. Deși Nick a intrat într-un con de umbră după despărțirea trupei în 2003, Delia a reușit să se afirme solo. Mai este cale de împăcare de dragul succesului fulminant pe care l-a avut trupa în anii 2000?


Nu cred că există fată care să nu fi suspinat după cei trei băieți din trupa 3SE, Laurențiu, Mihai și Viorel. Formația 3SE a revoluționat muzica românească cu videoclipurile cu aer occidental, coregrafiile în sincron și versurile mai mult vorbite ale lui Viorel. Amintirile mă chinuiesc, amintirile mă răscolesc..pe locul 2.


Termin cu una dintre cele mai cunoscute și adorate formații românești: Andre. Andrelele au creat o adevărată modă în rândul fanelor, începând cu platformele foarte înalte și terminând cu fustele super mini, bustierele paietate și codițele Andreei Antonescu. Își adjudecă fără doar și poate locul 1 cu Lasă-mă papa la mare.
Dupa ce am terminat topul mi-am dat seama ca am ignorat un fenomen al anilor 2000! Am uitat de "nu-mi raspunzi la SMS" :)) eu iti scriu atat de des..asa ca va las in compania celor de la O-zone :))
Pupicei :*