vineri, 14 martie 2008

Fast forward...:(


Timpul fuge de mine. Si cred ca nu sunt singura care are senzatia asta. Desi plec din timp de acasa pentru cursuri(timp calculat de-a lungul anilor de cand fac naveta Baneasa-centru) intarzii minim zece minute, apoi cand ma intorc de la scoala constat ca desi eu am terminat la doua orele am deschis usa casei abia la ora 4 jumatate.
Am luat in sfarsit carnetul de sofer...Mare bucurie in familie.Si eu sunt mandra de mine pentru ca l am luat din prima si fara nici un "ajutor". La scris nici acum nu mi am dat seama ce am gresit, insa la traseu.....Ei aici este o alta poveste. Dupa ce am fost pusa sa fac toate manevrele posibile si imposibile era culmea sa nu mi dea carnetul!In sfarsit important este ca l am luat.
Ieri am fost la Udriste unde, spre mirarea mea, nu am stat la cozi si nici nu am asteptat mult sa fac poza. Azi ma duc sa il iau dupa ora 5. Acum fetelor stati si asteptati sa mi vina mie masina..in AUGUST!!!!!!!!!Ca nu am unde sa o parchez in fata blocului....:(
M am certat cu mama. Sunt multe motive pentru care te certi cu o persoana si imi dau seama ca majoritatea sunt stupide. De ce nu a ajuns la timp la intalnire, de ce nu ti-a trimis nu stiu ce pe mail, de ce nu te-a trecut pe lista de prezenta la curs, de ce a copiat de la tine la lucrare, de ce ai postat pe blog un articol si dupa un timp l-ai scos, de ce faci altceva in timp ce vorbesti cu mine pe mess, de ce ti-a ascuns mama cablul de alimentare de la computer(ca sa nu mai pierzit atata timp pe mess de aia!!), de ce te pune mereu numai pe tine sa speli vasele si pe fratele tau mai mic il lasa sa faca ce vrea("Aveti-va ca fratii!" se aude tata din sufragerie)....Si lista poate continua insa mi ar trebui vreo saptamana ca sa epuizez toate motivele pentru care nu reusim sa ne intelegem unii cu altii.Si timpul trece, noi ramanem suparati unii pe ceilalti, nu ne mai vorbim cu zilele. Pierdem multe si nici macar nu ne dam seama.

duminică, 2 martie 2008

1 martie ..o legenda?

Ce a mai ramas din prima zi a primaverii? Mai nimic. De fapt in urma acestei zile, care ar fi trebuit sa fie inca un prilej de bucurie, am ramas cu un singur fir de martisor legat de mana, si atat. Nu as fi vrut sa primesc zeci de martisoare ca in liceu, cand mandria cea mai mare era sa ai cat mai multe, (desi ele tot intr-o punga prafuita intr-o debara ajungeau) dar as fi vrut macar sa am pe cineva cu o fata prietenoasa alaturi, un fel de primavara doar a mea.

Si cu toate astea sambata a fost, totusi, o zi speciala.In care, desi am descoperit ca am "imbatranit", deasemenea am putut sa ma zbantui prin Regie alaturi de o veche si draga prietena din generala si de o colega de facultate(sa stii ca nu am uitat de tine si nici nu esti cu nimic mai prejos decat mine sau mai mucioasa ) . Am obosit repede si am fugit acasa:D
Acum ma gandesc ca vine 8 martie. Ziua memei, cand ma voi confrunta din nou cu aceeasi intrebare din fiecare an: "Care este cel mai potrivit cadou pentru mama?". Imi poate raspunde cineva? Anyone? Astept sugestii...

Multumesc prieteni bloggeri :*