Pentru tine jalnica facultate!

Acest post este dedicat jalnicei mele facultati...
1 octombrie 2007- Eram atat de entuziasmata ca am intrat la facultatea asta, tinand cont de cat de greu se intra de obicei aici. Asteptam cu nerabdare sa incep sa invat despre lucrurile care ma pasionau.
28 mai 2008- Dezamagirea mea creste pe zi ce trece si in fiecare clipa mi se demonstreaza cu orice pret cat de jalnica este facultatea.
Plecand de la sictirul secretarelor, apoi lipsa de organizare-noi nici pana acum doua zile nu stiam datele exacte ale examenelor, ce sa mai spun de bibliografii, vise!- si nu in ultimul rand modul de notare al profesorilor. Nu toti profesorii au probleme de genul asta. Nu as vrea sa generalizez insa dezamagirea e atat de mare incat tind sa-i consider pe toti la fel.
Eu nu am mai auzit la nici o facultate sa se dea notele finale la seminar cu o zi inaintea examenului de an si mai ales sa nu fie motivate fiecare in parte. Mie nu mi s-a spus ce am gresit..Vreau sa stiu de ce am avut o nota atat de mica cand am adus toate temele la termen si am avut prezente la seminar. Si mai ales cum de colegi de-ai mei care au adus toate temele la sfarsit au ajuns sa aibe note mai mari decat mine...? Sunt lucruri pe care nu reusesc sa le inteleg si cred ca nu le voi putea inteleg niciodata.
Insa in naivitatea mea am intrebat "Ce s-a intamplat cu nota mea?" (am crezut ca profesorul nu a primit toate temele mele). Raspunsul a venit promt: "Ai toate temele.Asta e nota ta!Bafta!"... Nici acum nu stiu ce am gresit... Si partea proasta e ca nici nu voi afla vreodata. Si se spune ca la scoala mergi ca sa inveti! Sa inveti ce?
Ni se promitea la inceput marea cu sarea si se bateau in piept ca sunt cea mai buna facultate de profil! Buni la ce? Parerea unanima a colegilor mei este ca, ce invatam in facultate nu ne ajuta nici in proportie de 20% la locul de munca. Sau te pomenesti ca la interviu incepem sa-i povestim angajatorului despre marele Bertrand...?
Acum am trecut de primul examen, mai raman 3.Ce este de facut?Cum ma pot feri de situatii de acest gen? Sunt constienta ca ma voi lovi de nedreptati si mai mari insa acum asta e problema mea...Stiu foarte bine ca nu sunt o studenta sclipitoare si sincer nici nu mi-as dori sa fiu insa cred ca fiecare dintre studentii din aceasta facultate meritam sanse egale...

Angels on my shoulders...

umoasa
Multumesc....
MAMI pentru ca esti cea mai buna mama din lume, pentru ca ai grija de mine si imi alungi orice urma de tristete, pentru ca m ai invatat sa ii iubesc pe cei din jur mai multe decat ma iubesc pe mine, pentru ca mi ai aratat ce inseamna devotamentul, pentru ca faci cele mai bune prajituri, pentru ca dansezi cu mine prin casa, pentru ca esti si vei ramane ingerul meu pazitor.
TATA pentru ca imi oferi increderea si siguranta de care am nevoie, pentru ca razi de mine atat de des, pentru ca m ai invatat ce inseamna onestitatea, pentru ca m ai invatat sa merg cu bicicleta si sa schiez, pentru ca ma certi si pentru ca imi indeplinesti cele mai ascunse dorinte (unele dintre ele nici macar eu nu le cunosteam).
STEFAN pentru ca imi scrii scrisoarea catre Mos Craciun in fiecare an, pentru ca ai grija de silueta mea si mananci singur dulciurile, pentru ca ma bati de mi sar capacele la Mario, pentru ca plangi cu mine cand sunt suparata, pentru ca mi ai spart parola de messenger, pentru ca nu speli niciodata vasele dupa ce mananci, pentru ca te joci cu mine "Nu te supara, frate!".
Unui anume baiat pentru ca a dat peste mine, pentru ca si el rade de mine (sau cu mine), pentru ca atunci cand spun "vreau" imi da ceea ce cer, pentru ca e un pic mai inalt decat mine, pentru ca danseaza demetial si e visator ca mine...pentru ca:*

Trei ore

Declar de la inceput ca acest post este destinat frustrarilor, nervilor si sacaielilor acumulate in traficul din mirifica noastra capitala!!
Ce mai inseamna 3 ore in Bucuresti?Va spun eu:NIMIC. TIMP PIERDUT!!!
Scapi de la facultate. Obosit, vai de steaua ta, te visezi deja acasa mancand ceva bun sau dormind.Te indrepti nerabdator/oare catre statia de autobuz. Da da da, vezi sa nu vina! Inlemnesti acolo pentru vreo 25 de min dupa care se sinchiseste si autobuzul sa apara. Normal ca e FULL!
Te lupti din rasputeri sa incapi si tu chiar daca te striveste usa...Nu e cald afara dar pe tine curg Volga Dunarea si Rinul la un loc. Incerci sa ii ignori pe toti indivizii care intra in asa zisa zona intima(conform teoriei proximitatii) si dai muzica tare in casti ca sa nu mai auzi claxoanele nervoase de afara. Astepti cu nerabdare umatoarea statie cand speri ca autobuzul se va mai goli. Dar din contra, in fata ochilor ti se demonstreaza ca inca se mai pot urca o gramada de calatori. Si ajungi sa nu mai stii ce este al tau si ce este al celui de langa tine. O ora, doua ore..De abia ai ajuns la Victoriei. Parca deja simti mirosul de acasa. Inca o ora.. Bateria de la iPod s a dus de mult. Intri in panica. Coloana inainteaza 5 metri sta 10 minute. Arcul de Triumf si acasa.
Ajungi plin de nervi fara chef de nimic. Parca nici foame nu iti mai este. Deschizi computerul si intri pe mess. Asa iti pierzi timpul pana la 12 noaptea cand te duci la somn si esti constient ca a doua zi o vei lua de la capat. Nici lectura unei carti nu te mai poate scoate din incordarea in care te ai aflat toata ziua. O pui de o parte si adormi cu greu gandindu te cum te abandonezi in fiecare zi cate putin.
Dar nu esti singurul nu i asa?

Fast forward...:(

Timpul fuge de mine. Si cred ca nu sunt singura care are senzatia asta. Desi plec din timp de acasa pentru cursuri(timp calculat de-a lungul anilor de cand fac naveta Baneasa-centru) intarzii minim zece minute, apoi cand ma intorc de la scoala constat ca desi eu am terminat la doua orele am deschis usa casei abia la ora 4 jumatate.
Am luat in sfarsit carnetul de sofer...Mare bucurie in familie.Si eu sunt mandra de mine pentru ca l am luat din prima si fara nici un "ajutor". La scris nici acum nu mi am dat seama ce am gresit, insa la traseu.....Ei aici este o alta poveste. Dupa ce am fost pusa sa fac toate manevrele posibile si imposibile era culmea sa nu mi dea carnetul!In sfarsit important este ca l am luat.
Ieri am fost la Udriste unde, spre mirarea mea, nu am stat la cozi si nici nu am asteptat mult sa fac poza. Azi ma duc sa il iau dupa ora 5. Acum fetelor stati si asteptati sa mi vina mie masina..in AUGUST!!!!!!!!!Ca nu am unde sa o parchez in fata blocului....:(
M am certat cu mama. Sunt multe motive pentru care te certi cu o persoana si imi dau seama ca majoritatea sunt stupide. De ce nu a ajuns la timp la intalnire, de ce nu ti-a trimis nu stiu ce pe mail, de ce nu te-a trecut pe lista de prezenta la curs, de ce a copiat de la tine la lucrare, de ce ai postat pe blog un articol si dupa un timp l-ai scos, de ce faci altceva in timp ce vorbesti cu mine pe mess, de ce ti-a ascuns mama cablul de alimentare de la computer(ca sa nu mai pierzit atata timp pe mess de aia!!), de ce te pune mereu numai pe tine sa speli vasele si pe fratele tau mai mic il lasa sa faca ce vrea("Aveti-va ca fratii!" se aude tata din sufragerie)....Si lista poate continua insa mi ar trebui vreo saptamana ca sa epuizez toate motivele pentru care nu reusim sa ne intelegem unii cu altii.Si timpul trece, noi ramanem suparati unii pe ceilalti, nu ne mai vorbim cu zilele. Pierdem multe si nici macar nu ne dam seama.

1 martie ..o legenda?

Ce a mai ramas din prima zi a primaverii? Mai nimic. De fapt in urma acestei zile, care ar fi trebuit sa fie inca un prilej de bucurie, am ramas cu un singur fir de martisor legat de mana, si atat. Nu as fi vrut sa primesc zeci de martisoare ca in liceu, cand mandria cea mai mare era sa ai cat mai multe, (desi ele tot intr-o punga prafuita intr-o debara ajungeau) dar as fi vrut macar sa am pe cineva cu o fata prietenoasa alaturi, un fel de primavara doar a mea.

Si cu toate astea sambata a fost, totusi, o zi speciala.In care, desi am descoperit ca am "imbatranit", deasemenea am putut sa ma zbantui prin Regie alaturi de o veche si draga prietena din generala si de o colega de facultate(sa stii ca nu am uitat de tine si nici nu esti cu nimic mai prejos decat mine sau mai mucioasa ) . Am obosit repede si am fugit acasa:D
Acum ma gandesc ca vine 8 martie. Ziua memei, cand ma voi confrunta din nou cu aceeasi intrebare din fiecare an: "Care este cel mai potrivit cadou pentru mama?". Imi poate raspunde cineva? Anyone? Astept sugestii...

Multumesc prieteni bloggeri :*

nu vreau sa schimb nimic...

Cu ceea ce scriu aici nu vreau sa schimb nimic...Fac asta doar pentru mine si pentru libertatea mea.Lucrurile pe care le voi scrie aici probabil ca nu vor fi importante pentru nimeni dar atat timp cat pentru mine acest blog va avea un sens voi continua sa postez...
Vreau sa multumesc fanilor pentru sustinere:P:) Se stiu ei care...:*

De ce avem nevoie pentru a fi fericiti??

Cred ca pana acum mi am pus intrebarea asta de zeci de ori insa de fiecare date am avut alt raspuns.. Ceea ce m a facut sa cred ca niciodata nu vom putea fi fericiti.. si asta m a intristat pentru ca eu traiam cu impresia ca sunt fericita. Dar iata ca a fi fericit nu este atat de usor.

Cum sa fii fericit cand te culci seara si te intrebi ce ai realizat in ziua care tocmai a trecut... raspunsul e simplu:NIMIC. Te ai trezit te ai dus la serviciu sau la scoala, ai mancat, ai baut, te ai intors acasa, ai mancat din nou, eventual ai deschis un pic televizorul ca sa mentii legatura cu restul lumii si atat. Dar pentru tine ce ai facut in acea zi? NIMIC. Motivul? Nu mai ai timp! De ce lipsa de timp trebuie sa ne afecteze fericirea? Pentru ca noi permitem acest lucru.

Am auzit diferite pareri: unii spun ca din cauza numeroselor responsabilitati pe care le avem in spate uitam de propria persoana sau ca din cauza noilor tehnologii nu mai avem timp pentru noi, altii din contra afirma ca timp este, numai ca omul a uitat cum sa l foloseasca in favoarea lui. Ziua tot 24 de ore are ca si acum 500 de ani, doar contextul este modificat. Insa si acest context s a modificat tot din dorinta noastra de a ne face viata mai usoara. Asa au aparut telefonul mobil, televizorul, computerul si odata cu ele au aparut problemele, stresul si acest dezechilibru pe care il resimtim cu totii astazi.

Pacat ca nu toti reusesc sa si dea seama de acest lucru si sa se opreasca pentru cateva minute si sa se gandeasca ce ar trebui sa faca pentru a opri evolutia acestei stari. Eu una am gasit solutia optima pentru mine. Am inceput sa fac tot mai adesea lucruri care imi plac (mers la film, plimbari prin parc), sa ma bucur de fiecare intamplare placuta din viata mea, sa mi tin cat mai aproape prietenii si familia. Desi suna a cliseu, cine a zis o avea dreptate, solutia o detinem fiecare dintre noi. We have to enjoy life!! Avem nevoie de foarte putine lucruri pentru a fi fericiti dar le ocolim pentru ca le consideram neimportante... Pacat ca ne dam seama de importanta lor cand deja nu ne mai putem bucura de ele....
Vrem casa, masina doua daca se poate, motor, o sotie/sot si doi copii frumosi, piscina, placa de snow, aparat foto semipro, sosete multe sosete, dihor, porc de guineea, vreme buna la munte/mare, somn muuuult somn, timp.
Deci...E soare afara am scapat de iarna, bucurati va! Am scapat de sesiune (chiar daca mai avem restante nu se moare din atata lucru) bucurati va!

Si astea sunt doua motive neimportante....:)