Omul cat traieste colectioneaza

Am observat în jurul meu din ce în ce mai multe persoane care colecţionează. Printre ei mă număr şi eu chiar dacă sunt încă începător şi nu mă pot lăuda că deţin colecţii impresionante.

De ce ne ataşăm de lucruri care până la urmă ajung uitate într-un dulap? Şi chiar dacă ştim că vor ajunge acolo ne încăpăţânam să investim în ele o perioadă de timp până când apare ceva mai interesant şi, credem noi, mai folositor.

Avem tendinţa să strângem, să strângem şi iar să strângem. La un moment dat ne enervam că nu mai avem loc de lucrurile pe care le colecţionam şi le depozităm în locuri întunecoase, departe de ochii noştri. Din când în când ne mai amintim de ele şi le mai scoatem la lumina, dar o colecţie odată marginalizata nu mai are şanse să redevină importanta.

Ce se colecţionează?

Am observat în ultimul timp o preferinţă pentru lucrurile vechi/vintage/handmade. S-au înmulţit târgurile care promovează vintegeul şi din ce în ce mai mulţi artişti plastici au prins curaj şi au reuşit să învioreze ţinutele româncelor. De aici a mai fost doar un pas până când au apărut colecţiile. Am prietene care au sute de perechi de cercei handmade, cărţi vechi, sfeşnice şi obiecte decorative.

Nu ştiu de ce, dar când mă gândesc la colecţii mă gândesc numai la femei. Chiar dacă şi bărbaţii colecţionează, cred că femeile au talent nativ pentru asta. Începând cu perechi de pantofi, poşete, cercei, haine, reviste, cărţi, surprize Kinder, flori uscate, postere, scrisori, cărţi poştale, caietele şi cărţile din liceu ori facultate, eşarfe, brăţări, machete, DVDuri sau animale de plus, şerveţele de masă, sticle goale de parfum, pietre, ochelari de soare, căni etc.

Când vine vorba de bărbaţi lista este mult mai scurtă: maşini fie ele în mărime naturală sau nu, arme, gadgeturi şi eventual haine sau pantofi. Însă unii se pot lăuda cu o colecţie pe care femeile nu îşi permit să o aibă:)

Revenind la întrebarea de mai sus legată de motivul pentru care colecţionam, răspunsul ar trebui să ia în calcul mai mulţi factori precum obiectul colecţionat, personalitatea colecţionarului sau mediul în care acesta trăieşte.

Cred însă că cel mai simplu răspuns ar fi: pasiunea. Ea este motorul şi ceea ce te ambiţionează să cauţi obiectele pe care îţi place să le colecţionezi, fie că este vorba de nişte aparent banale şerveţele de masă sau de cărţi în ediţii limitate. Psihologii spun că undeva sub pasiunea pentru colecţionat se afla dorinţa de a fi apreciat ori de a fi recunoscut pentru calităţile tale de colecţionar cum ar fi: minuţiozitatea, rabadarea, ambiţia sau îndemânarea.

Eu am început cu Arborele Lumii şi surprizele Kinder. Am continuat cu eşarfe, pantofi şi magneţi de frigider. Asta până când nu mai aveam unde să le pun şi m-am mutat într-o locuinţă mai mare. Acest lucru m-a ambiţionat şi mai mult iar acum colecţionez cărţi, haine, adidaşi şi hipopotami de pluş. Arborele Lumii l-am înlocuit cu revista Cosmopolitan, cărţile Adevărul şi Jurnalul Naţional. Cât despre surprizele Kinder, care altă dată erau înşirate pe toate rafturile din bibliotecă, au ajuns într-o cutie de carton undeva prin pod; aşteaptă un colecţionar mai pasionat ca mine.

Voi ce colecţionaţi? Aştept răspunsurile în secţiunea de commenturi ;)